[Reposted]
Costin a prezentat problema la modul simplisto-simplut

Daca problemele clientului s-ar rezuma doar la “cum sa arate”, problema ar fi 75%rezolvata: creativitatea prolificului webdesigner roman – fie ca e freelancer, fie ca e companie – este deja bine cunoscuta Si apoi, daca clientul nu agreeaza nici cu unii nici cu ceilalti, exista o ultima solutie: template-urile pe care le gasesti cu toptanul pe web. template-uri din care unele sunt remarcabile, trebuie sa recunoastem.

Revenind, ceea ce nu stie (inca) clientul sunt raspunsurile la intrebari de bun simt: in primul rand “cui se adreseaza site-ul” – cu cine si pe limba cui trebuie sa “vorbeasca” … apoi “de ce are nevoie de site – ce ar putea sa faca un site pentru el”, “care e o frecventa aproximativa de accesare a site-ului – la ce numar de vizitatori pe zi se asteapta” …

Odata ce clientul ajunge, singur sau ajutat, sa raspunda la acestea, urmeaza raspunsuri si la intrebarile “ce hosting alegem”, “care sunt tehnologiile potrivite” … mai rau este cand, in ciuda tuturor sugestiilor si motivelor expuse, incepe sa bata cu pumnul in masa: “eu vreau Flash 100%” (cand site-ul este preponderent informatie) sau “multa muzica” (cand site-ul ar trebui sa fie de documentatie tehnica) sau “splash page animat” (cand avem un portal) sau “Java” (cand site-ul merge bine-mersi si poate chiar mai bine fara Java) sau “vreau ca site-ul meu sa fie ca al lui X sau Y sau Z, ca mi-au placut mie niste floricele” … sau, cum am avut ocazia sa aud, intr-un pitch in care am fost de curand), “site-ul trebuie dezvoltat in sistem de templates, cu 4 tipuri de sabloane pentru 4 rezolutii de ecran” … am ramas un pic blocat, dar, what the heck, este perfect realizabil, asa ca nu le-am refuzat aceasta placere. In schimb, m-au refuzat ei cand au vazut ca ii costa in plus

Depasind aceste furci caudine, ne trezim ca, dezvoltand harnic pe un site-map agreeat initial cu entuziasm de client, de fapt nu exista informatie … sau ca promisa informatie care va intra in respectivele pagini este inca in continua cautare si transformare … sau apare dintr-odata nevoia de spatii de bannere, cand initial am intrebat de 20 de ori daca site-ul va gazdui bannere interactive. Ce facem in aceasta situatie? Ii aratam clientului contractul, unde scrie clar ce anume se poate lucra de banii pe care ii plateste, sau ii facem hatirul?

Ar fi foarte multe de povestit. Probabil stiti situatia in care clientul a refuzat sesiunea de photo-shooting cu un fotograf profesionist recomandat, “ca imi face asistentul meu pozele necesare” … si apoi intreaba de ce sunt atit de inestetice, si ii pare rau ca s-a zgarcit la taritze. Sau situatia in care construiesti un site complet Flash (ca asa l-a dorit clientul), si ti se cere optimizare SEO “cu ghidusii”, cand la discutiile de la inceput ti-ai exprimat clar punctul de vedere relativ la Flash si SEO (nu ca nu s-ar putea, dar e scarpinat la urechea stanga cu piciorul drept) … Sau faza cu logo-ul facut in m$word, care “arata a logo m$word”, si care urmeaza sa fie integrat ca nuca-n perete intr-un design proaspat, dar la care nu vor sa renunte in nici un fel, in ciuda disponibilitatii designerilor si a sugestiei profesionistilor.

Gata, sa zicem ca site-ul e gata. Ca mai are el cateva buguri marunte, e adevarat. Ce facem? Il tinem off-line pina devine “perfect”, sau il punem in sirma, sa inceapa sa-si traiasca viata? Sincer, sunt de parere ca un site de uz general trebuie sa fie lansat atunci cand s-a stabilit! Daca nu e vorba de securitatea nationala, sau alte aspecte critice, eu zic ca un site trebuie sa inceapa sa-si traiasca viata – a fost facut ca sa fie on-line, nu sa stea pe harduri in incercarea nefericita de a-l face perfect. Voi v-ati nascut perfecti, vorbeati din dictionare si mergeati in picioare cand mama v-a facut, sau ati invatat toate acestea pas cu pas? … Am avut site-uri care au stat deoparte luni in sir, gratie unor clienti perfectionisti care mereu gaseau cate un rahatzel “de importanta cruciala” care sa amane lansarea. De multe ori, cand erau lansate, site-urile erau usor fumate. Asta e adevarul.

… Pina la urma, cred ca e nevoie de rabdare. Perseverenta. Clientii incep sa fie educati. Incep sa faca diferenta intre lucru de calitate, si genunchierisme. Incep sa aprecieze sugestiile, si chiar sa le ceara constant. Noi cel putin avem noroc de asemenea clienti – dar asta nu ne impiedica sa lucram si cu ceilalti, “cei care stiu ei cum trebuie facut”.

Va salut. Subiectul ramane deschis