Am dedicat acest blog cautarii raspunsului la intrebarea: “Cine sunt?”, “De ce sunt aici?”

Ma bucur cand intalnesc la altii aceleasi intrebari si realizez ca nu sunt singur. Ma bucur si sper ca poate impreuna cu ceilalti voi gasi raspunsul si la intrebarea mea.

Ma sperie gandul “ca am trait degeaba”, “ca am trait pe jumatate” … “ca nu am reusit sa-mi implinesc destinut” si am ramas izolat in egoismul meu.

Ieri am descoperit povestea din spatele echipei “Life after work“. M-am regasit in cuvintele lor si in indemnurile de a lumina intre oamenii cenusi din jur.

Munca nu este buna sau rea … dar ea trebuie integrata in viata. Trebuie sa-ti conduci viata, sa ai teluri  … nu sa te lasi “trait de viata”. Munca de la servici trebuie INTEGRATA armonios in viata ta.

In 2007 am fost socati cu totii de moartea prin prea multa munca a unui roman. Tot pe atunci “rula” la TV spotul celor de la Extrem Vit pentru combaterea sindromului de BiroPat.

Ma bucur din nou sa constat ce alte abordari mai exista pentru iesirea din Cursa Sobolanului surprinsa atat de bine de ROBERT T. KIYOSAKI.

Felicitari inca o data echipei de la Life after work.

… cu totii am putut sa ne dam seama ca sunt oameni care emana energie indiferent ce fac, la care becul vietii e la voltaj maxim, si altii mai intunecati…la care becul fie fileaza…fie merge din inertie, luminand ce nimereste… Descoperirea noastra a fost ca la cei mai multi dintre oamenii aceia luminosi de care vorbeam mai devreme conversatiile se invarteau inevitabil in jurul pasiunilor lor.

… oamenii au nevoie de pasiuni si de comunitati faine in care sa se bucure de ele! Si aceasta este axioma de la care am pornit – am vrut sa cream un “after school” pentru adulti, in care sa accentuam sau sa aducem la viata culorile “oamenilor mari”.