Imi vine din ce in ce mai greu sa scriu pe tema sistemului(rilor) ticolosit(e) din aceasta tara. Ma umple un sentiment de “nu conteaza” de “si ce daca”.

Stirile de la ora cinci ma inunta zilnic cu alti morti si alti sinucigasi, seara mi-o petrec urmarind talk-show-ul de la Nasu unde politicienii corupti rad in fata natiunii si lasa impresia ca nu au luat nimic din ceea ce nu li se cuvenea, PD-isti de la parter continua sedintele electorale umpland parcarea din fata blocului pana la refuz cu masinile lor supraponderale … mi-e sila … asta e …

Bucurestiul supra-aglomerat cu masini a ajuns o legenda, nimeni nu se mira, nimeni nu poate face nimic pentru a ne salva de idiotii care guverneaza. Cine a aprobat atatea lucrari in acelasi timp? Cine a fost atat de “destept” incat sa creada ca bucuresteanul de rand inca o mai poate indura si pe asta … Hai, mai schimbati un rand de borduri … va rog…. astea nu arata suficient de bine.

Vad cum vedetele se agita sa stranga banii in scop de caritate … iata pentru spitalul Marie Curie s-au strans 90.000E din cei 1, 5 milioane necesari renovarii … ma gandesc; dupa ce se strang toti banii, ce?

Adica, ce se va schimba? Precis vre-un medic sef de spital va intermedia lucrarile care vor ajunge sa coste 3 milioane … samd …

Sistemul este cel care a adus si acest spital in halul care este, si banii nostri (oricat de multi) nu vor putea schimba asta.

Am avut o urgenta saptamana trecuta, si am fost nevoit sa merg la camera de garda a amintitului spital. Era inghesuiala, dar nu exagerat, era dimineata si la camera de garda mai erau numai doi copii inaintea noastra. Mai fusesem si in trecut, de aceea spun ca era liber prin comparatie cu alte dati.

Surpriza, la intrarea in cabinet asistenta ne intreaba daca avem trimitere.

Nu, nu aveam, era o urgenta, fetita mea facuse 40 grade in noaptea precedenta si acum dupa mult nurofen si calpol era la 38. Din cate stiu eu, asta e rostul camerei de garda, sa vi cu urgente! Asistenta ma priveste sfidator si-mi explica ca pentru asa ceva sa merg in policlinica, “se tine pe picioare” imi spune cu privire la fetita.

Corect, nu murise nimeni si ma rog la Dumnezeu sa nu am niciodata nevoie de medici romani pentru mai mult de atat. Insist totusi si intram in cabinet, doctorita dupa un consult sumar se opreste si ea in din scrisul retetei pentru a-mi explica de ce nu trebuia sa vin la urgenta … fas!

Nu stiu cu cat e platit un doctor pediatru/generalist in sistemul medical romanesc, dar comportamentul acesta imi aduce aminte de o vorba de pe vremea lu’ impuscatu’ : “Nu conteaza cat de putin ma platesc ei, eu pot sa muncesc si mai putin.“

Deci da, o sa le renovam spitalul, si asta ce inseamna?
Ca se vor purta mai bine cu pacientii?
Ca vor trata pacientii cu amabilitate si nu ca pe infractori?

Asanarea sistemului trebuie sa inceapa cu oamenii, nu cu cladirile. Cand voi afla cum a fost pedepsit doctorul Ciomu sau cei de la municipal (care aproape au omorat un nou nascut), sau cei care …..

Afisari :371