Programatorii sau expertii IT de orice fel ajung (prin natura meseriei) sa petreaca in fata monitorului mai mult timp decat privind un alt om. Se produce o stranie insingurare si de ce nu se poate ajunde la tendinte sociopate. Societatea devine ceva exterior si ei devin exclusi de buna voie.

Insingurarea a fost rupta de aparitia bloggerilor … este stadiul evolutiv urmator, este un insingurat care vrea sa se faca auzit. Poate vrea sa devina ziarist, poate chiar este om de media …

Sub acoperamantul dreptului de a-si exprima propria parere poate calca in picioare orice … si din pacate chiar o face. Este dreptul omului de a redeveni animal … painea si circul mediatic care face publicitatea.

Cativa profesionisti folosesc blogul ca un tool de PR, comunica, isi fac cunoscuta opinia, rece si la obiect. Exista desigur si firme care apeleaza la blog ca un mecanism de marketing … curat si obiectiv, un feed-back curajos si deschis. Acesta nu este insa adevaratul curent blog, blogul este o barfa, sau poate mai rau ca barfa, caci nu esti sigur daca te asculta cineva. Iti versi nervii, spui ce nu-ti place, expui in mod constant aspectele negative ale vietii ce te inconjoara, refulezi, iti versi nervii … ca sa poti trece mai departe cu constiinta eliberata … “am spus eu!”.

Pentru cei putini ce reusesc in tumultul vietii online sa pastreze o atitudine pozitiva, pentru cei care vin cu solutii si privesc cu blandete in jur, fac o plecaciune si imi cer scuze. As vrea sa fiu ca ei, dar teama de a nu intra in prima categorie m-a facut sa ma abtin in ultima vreme de la scris.

Ionut (clickio) avea un post pe aceeasi tema. Calitatea continutului generat de un blogger ar trebui sa faca diferenta, nu cantitatea, si in nici un caz traficul (generat din/prin scandal). Doi oameni de media au spus-o clar: “Nu ne facem blog”.

Lucian Mandruta in JurnalulN din 2007 spunea:

“Cele mai multe bloguri se vor inchide in momentul in care autorii isi vor gasi o slujba adevarata. Mai am un motiv pentru care nu vreau blog. Financiar. Blogurile vand munca ta. Ca si capitalist aspirat, imi pare prea putin. Blogul meu ideal e sa munciti voi si sa incasez eu.”

Iar acum cateva zile i s-a alaturat si Marius Tuca tot in Jurnalul N.:

“Cei mai multi dintre ei si-au facut bloguri ca sa faca si ei ceva, neintelesi, dar mai ales frustrati, s-au lasat dusi de moda, de trend, ca niste mici servitori ai globalizarii, umili si gata sa sara de gitul primului concept care sa-i scoata din anonimat, arata ca niste aratari scoase pentru intiia oara la lumina, cu fotografii care vor sa-i infatiseze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din tara noastra nu sint altceva decit niste rime care au iesit la suprafata fara sa aiba ceva de spus, gata sa inunde spatiul cu banalitati si originalitati stiute si vehiculate de toata lumea, un fel de masturbare comuna, dar vinduta pe afis ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viata, fara inspiratie si fara talent, cei mai multi dintre ei, ca sa nu zic toti, se cred victime ale sistemului, cind, de fapt, nu sint altceva decit niste victime ale incompetentei proprii, niste onanisti ca toti onanistii care se ascund la adapostul anonimatului si ii comenteaza pe altii doar ca pe ei ii apara fotografie studiata, fotografie care tine loc si de cuvinte, si de idei, si de imaginatie, bloggeri ca sa fie bloggeri, bloggeri ca sa fie si ei ceva, bloggeri ca sa nu fie nimic, bloggeri de dragul de a se intoarce si ei de undeva si de a pleca in alta parte, bloggeri ca sa se ascunda de ei si sa-i vada ceilalti, bloggeri ca sa nu li se vada sufletul mic si ego-ul mare, bloggeri de teama de a nu mai sta doar cu ei, ei cu ei, bloggeri ca sa epateze, sa impresioneze, bloggeri ca sa blogheze, bloggeri doar ca sa scape de rosul pe dinauntru al meschinariei, bloggeri. “

Eu insumi am avut ezitari de-a lungul timpului, dar am considerat ca exista oameni care scriu si o fac bine. Mi-am setat din ei un ideal, si am incercat sa nu ajung in groapa de gunoi a blogosferei romanesti. Daca am reusit? … voi cei care ma cititi o stiti mai bine.

Scandalul campaniei antifumat mi-a readus insa in minte cat de mica este distanta care ne desparte de prapastie … maine putem sa fim noi cei clantaniti in dinti de cainii turbati si flamanzi … sau mai rau putem sa devenim noi insine astfel de caini ….

Afisari :763