Testul de fidelitate

In categoria Familia, in data de 12 March 2007

Am comparat mereu relatia angajator-angajat cu una casnica intre un barbat si o femeie. Se bazeaza pe incredere si avantaj reciproc. Cand iti schimbi job-ul trebuie sa crezi in sansele noului angajament de ati aduce stabilitate. E un fel de betie a simturilor, pornesti la un nou drum plin de entuziasm si ferm convins ca nu vei mai repeta esecurile trecutului. Interview-ul(rile) de angajare sunt un fel de curtare, fiecare incearca sa exagereze calitatile si sa ascunda defectele. Asemanarile se opresc insa aici.

Au inflorit in zona de reality show-uri la TV si Radio, testele de fidelitate … oare ar putea exista asa ceva si in cazul relatiei angajat-companie?

Intr-o lume ca cea de azi in care totul este in miscare siguranta este un ideal. Angajatul nu poate fi sigur pe locul de munca, iar angajatorul nu are cum sa determine oamenii sa nu-i plece daca asta isi doresc. Exista pachete motivationale, exista specialisti in HR care asta ar trebui sa viseze … modalitati de a aduce si a pastra oamenii in firma.

Sunt convins insa ca ar fi multe companii interesate(ar plati bani buni) ca sa afle care din oamenii lor sunt pe picior de plecare. Ar sti sa nu mai investeasca in ei(daca aveau de gand cumva sa o faca) sa nu le mai mareasca salariile … si de ce nu, sa-i dea ei afara primii.

Cei care pleaca dintr-o companie pot sa fie in cautarea constanta a unui loc mai bun (sa le zicem oportunisti sau cautatori pasivi) sau oameni cu adevarat hotarati sa plece (cautatori activi).

Conturile in siteurile dedicate recrutarii online/head-hanting sunt atat de greu de completat incat necesita rabdare si vointa. Pierzi cel putin o ora la completarea unui CV. Contul o data creeat nu il mai stergi chiar daca ai gasit ce cautai … mai intri pe acolo peste ani cand vrei din nou sa schimbi ceva in cariera ta.

Exista si un soi de recrutare “on the move” adica vezi ca omul se agita (reactualizeaza CV-ul, aplica pe ici pe colo) si automat trimiti alerta companiilor interesate de un astfel de om. De ce nu ar exista o astfel de alerta si pentru compania la care a declarat ca lucreaza?
Ok, nu ar fi deontologic, ar incalca privacy-ul, ar incalca legea … dar daca compania la care lucrezi detine astfel de siteuri? Nu ai sa fi atat de prost incat sa aplici la anunturi pe siteul companiei la care lucrezi … dar daca tu nu sti? … e un grup mai mare de firme din care face parte si a ta …

Hai sa incercam acum o paralele cu piata imobiliara. Poate s-a intamplat sa sunati la un anunt si sa aflati ca s-a dat … dar intamplator interlocutorul (agentia imobiliara) are si alte imobile care te-ar putea interesa … si asa te-a agatat, si ai ajuns in baza lor de date … astfel de anunturi se si numesc “carlige” … le recunosti simplu … zona f.bun, pret bun.
Acum paralela e clara…dai anunturi regulat in toate site-urile de joburi cu anunturi f. tentante in diverse domenii, apoi astepti … si uite baza de date cu angajati in miscare … poti incerca sa o vinzi … sau ar putea sa te intereseze angajatii proprii (anunturile le-ai pus sub alt nume).

De aici si pana la Ernest care te va alerga pe strada cu directorul de la resurse umane alaturi, caruia i-ai spus ca te duci la dentist (si tu te angajai la concurenta), mai e un singur pas.

Sunt convins ca situatia ar genera la fel de mult umor spontan ca si drama conjugala.

Voi ce spuneti?

Afisari :627

Comment Form

Subscribe without commenting



Cele mai citite