Se vorbeste de etica in blogosfera, de valoare adaugata. Nerespectare Drepturile de autor in Internet este un fenomen destul de greu de stapanit. Continutul in Internet si in general tot ce tine de web 2.0 este foarte greu de certificat ca fiind proprietar.

Bloggingul din romania nu face exceptie. Gunoiul uman, furtul, oamenii de nimic isi dau parca intalnire in net pentru a preface in scrum tot ce intalnesc. Pe strada cand intalnesti astfel de oameni treci pe trotuarul celalalt, nu vrei sa ai nimic in comun cu ei, nu te uiti in ochii lor de teama sa nu ii provoci si in isteria lor sa reactioneze disproportionat la stimul. Multi au inceput cu cele mai bune intentii un blog si apoi au abandonat. Altora li s-a furat munca:

Observati unde e cainosenia? Exista oameni pe lume care insista sa fure un lucru oferit liber si gratuit! Si cel mai tare nu ma doare ca nu dau credit proiectului DEX online pentru datele preluate. Cel mai tare ma doare ca isi impun propria lor licenta asupra datelor, interzicand copierea mai departe.

Dincolo de aspectul legal al problemei, pe care il rezolvam cu un avocat, incerc sa inteleg ce e in mintea unor oameni ca ei. Incerc sa gasesc alte explicatii decat rautatea umana in starea ei pura (“nu sta nimeni cu ochii pe el, deci am sa-l fur si/sau am sa zic ca eu l-am facut”). Poate oamenii pur si simplu nu s-au gandit ca un document, pe langa ca poate fi copiat fizic, mai poarta cu el si restrictii etice? Poate s-au gandit ca un plan facut voluntar si care nu urmareste profitul financiar nu are cum sa se apere impotriva furtului?

catalinfrancu via nicoletadragan

In net se fura tot! Copy-paste si orice informatie poate fi a ta la un click distanta.

De ce nu e bine sa furi idei? Fiindca daca furi idei care sunt facute publice, tot te prinde cineva la un moment dat. Vechile dispute legate de calitatea jurnalismul pe bloguri au fost abandonate in favoarea unei noi certitudini: practicile editoriale ale bloggerilor au influentat semnificativ jurnalismul online traditional, fie ca este vorba despre stilul editorial, tonul folosit sau formatele adoptate.

gramo, benoit raphael, mediainstitute, editorsweblog

Blogg-ul ca afacere este bazat pe trafic, trafic facut cu greu. Competitia cu media traditionala (ziare, TV) este acerba. Editurile genereaza content care de multe ori este preluat gratis si chiar fara citarea sursei. Bloggerii sunt nevoiti sa isi faca cat mai vizibil cu putinta continutul difuzat, prin crearea unor titluri suggestive, optimizarea vizibilitatii pe motoarele de cautare, SEO, etc. Acestea devin din ce in ce mai frecvent si preocuparile jurnalistilor traditionali.

Oare toata informatia pe care o generez, este relevanta? Scandalul, calamnia si abuzurile fac trafic … este un jurnal de la ora 5 online … oamenii abuzati vor sa vada cu sadism cum alti sunt mai abuzati ca ei si o duc mult mai rau. Oameni care nu te cunosc te jignesc pentru simplul fapt ca pot! Alti se inghesuie sa vada cum “o iei” … nimeni nu-si pune problema legalitatii, a dreptatii … nu exista jurati care sa verifice veridicitatea acuzatilor … daca te aperi, te acuzi singur … instinctul gregar mana haita spre beregata victimei … publicul vrea sange, n-are nevoie de dreptate … prezumtia de nevinovatie este anulata … esti vinovat pentru ca ei o spun … si pentru ca tu nu sti (si nu vrei) sa lovesti mai tare si mai murdar.

Ionut revine (dupa un an de bune practici pe blog) si ridica stacheta mai sus. Iata cele 3 tendinte gresite in blogosfera romaneasca: preluarea nerelevanta, scandalul si mahalagismul, critica neconstructiva.

1. M-am abtinut sa repet chestii pe care le-au scris si altii, la care as fi avut putin de adaugat in cazul in care as fi “preluat” subiectul, in cel mai bun caz as fi comentat intr-unul din locurile unde a aparut initial, in locul unde mi s-ar fi parut cel mai potrivit.

2. M-am abtinut sa anunt “stiri” pe care oricine le-ar fi putut citi pe toaaaate canalele pe care le citim cu totii, de la NY Times la Techcrunch. Una e sa popularizezi o informatie obscura, publicata pe un blogging cu audienta de 1, si alta e sa retransmiti news de pe site-uri in comparatie cu care tu ai o audienta obscura.

3. M-am abtinut sa scuip pe jurnal online tot felul de probleme, buguri, si ciudatenii pe care le-am intalnit in activitatea mea zilnica din ultima vreme. Si, din principiu, nu critic doar pentru a atrage pe blogging cocosi care se lupta in declaratii si chibiti care-i intarita(culmea e ca modelul asta nu se potriveste la 80% din cei care il incearca). Am preferat sa fiu constructiv, si sa ii anunt pe cei responsabili de problemele respective, pentru a le mai da o noroc sa le repare. Sau daca as fi scris, as fi incercat sa contribui la solutie, nu la problema.

Am ridicat putin stacheta personala in ce priveste limita ridicolului. Se intampla multe lucruri mici, neinsemnate, in jurul nostru, si o atentie exagerata pentru unele din ele iti poate afecta prioritatile. inca o data in timpul in care o tratezi pe jurnal online, ii dai mai multa importanta. Unele lucruri, chiar daca nu se incadreaza in categoriile de mai sus, pur si simplu nu merita mai multa importanta. In plus, de multe ori supraestimam importanta pe care o au pentru altii unele lucruri importante pentru noi.

Si cred ca in timpul asta cea mai potrivita urare de revedere, pentru toti, in toate sensurile posibile, este “Grow up!”.

Afisari :441