Uit mereu cat de bine o duc. Adesea ma plang si sunt nefericit ca lumea nu se dedica unicului scop de a ma face pe mine fericit.  Ma ingrijesc de toate dar mai putin de cei din jurul meu. Uit mereu cat de mult le datorez, si cat de fericit sunt ca ii am aproape si ca suntem impreuna.

Ma bucur enorm ca pot sa o spun astazi.

Citind postul lui Mihnea Maruta cu un nod in gat si o lacrima ce nu vrea sa plece, nu am putut sa nu dau mai departe link-ul catre povestea lui Daniel Răduţă si sa ma gandesc cat de aproape suntem fiecare din noi de aceasta poveste.

Când mi-e greu, când mi-e nedrept, când aş pleca să fie linişte sau când m-aş opri să vină sufletul din urmă, încerc să-mi amintesc cât sunt de norocos. Alţii, la vârsta mea, făceau puşcărie pentru ideile lor. Alţii, prin alte lumi, n-au ce să mănânce. Altora nu le-a mai rămas decât cerul albastru deasupra.

Nouă ne e cald, avem ce pune pe masă şi, mai presus de toate, suntem sănătoşi. Sănătoşi. …

number of view: 70