ERA PINGUINULUI

Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata – himere pentru a muncii ca niste fanatici – himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani – bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere… visuri si fitze – oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini…

Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul “pinguinului” (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu “marketing manager” sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!

Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou “de firma” la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.

Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de “proiecte” de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen “cum sa reusesti in afaceri”.

Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.

Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie “cineva”, sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.

Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.

CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue… viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.

Nu vreau sa fiu acuzat de comunism…si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil…

Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.

O analiza financiara interesanta legata de salarile managerilor din big four:

“Cei patru giganţi, care au însumat în 2006 cifre de afaceri de peste 93 milioane de euro în România, acceptă în prezent şi contracte mici de audit, de numai 5.000 de euro. Insuficient pentru o marjă satisfăcătoare de câştig, care se obţine totuşi menţinând scăzute costurile fixe. Nici un client nou nu se refuză, chiar dacă numărul de angajaţi rămâne acelaşi, iar salariile limitate. Un auditor manager, pentru care firma taxează clientul cu circa 170 de euro pe oră, nu costă compania din „Big Four“ decât 17 euro/oră. Adică de zece ori mai puţin, sau de şase ori dacă se ia în calcul şi perioada în care acesta este plătit, deşi nu lucrează la client. Profitabilitatea în aceste firme ajunge astfel mai mare de 50% la majoritatea proiectelor, în timp ce indicatorii care arată intensitatea utilizării angajaţilor sar de 80%. Presiunea obţinerii rezultatelor apasă pe umerii partenerilor, cei din vârful ierarhiei, cum este, spre exemplu, Christos Seferis, şeful direct al Ralucăi. Mulţi sunt plătiţi în funcţie de creşterea afacerii (equity partners), vin din altă ţară, iar viitorul lor post depinde şi de rezultatele obţinute aici pe termen scurt.”