Nu sunt un cititor prea harnic, citesc cand apuc, si de multe ori cartile incepute petrec luni bune pe etajera inainte de a fi rasfoite din nou. In Germania, in duminica de plictiseala (caci George nu era acolo … si berea nu “intra” cand e bauta de unul singur) am terminat o carte inceputa in Bucuresti … Istoria iubirii.

O carte frumoasa, cu pasaje ce imping la introspectie si la re-trairea propriei adolescente. La fel ca un parfum ce miroase altfel pe pielea fiecaruia … asa si aceasta carte va avea gustul experientelor personale ale fiecaruia. Pe mine m-a emotionat si m-a facut sa re-traiesc clipe si emotii pe care le credeam uitate … poate departarea si dorul de cei dragi sa fi fost pricina? M-am simtit din nou un copilandru nesigur prima oara cu viata in proprile maini … trecand de la beatitudine la adanca tristete …

Subiectul cartii mi s-a parut neimportant, aproape inutil … cartea ar fi putut ramane ushor fara capitolul de incheiere unde se limpezeste intraga poveste … si nu i-as fi simtit lipsa. N-am mai citit de mult o carte atat de pura si personala … as putea-o numi virala … fiindca s-a insinuat in mintea si in sufletul meu si m-am impins intr-o stare departe de confortul zilnic auto-impus.

Este o poveste trista, petrecuta in timpul holocaustului, este cu evrei si despre evrei. Povestea evreilor este insa departe de a fi tema centrala a cartii.

Va recomand cu caldura aceasta lectura.

Afisari :480