Nu-ti fie frica de ridicol; daca simţi ce spui, daca te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum sa fii ridicol. Fa-l pe cel de langa tine să simta ce simţi – dinăuntrul lui. Din afara poti convinge, si poti înţelege lucrurile, dar fara să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uita, sau te poti obişnui pana la urma cu ele, ceea ce e şi mai rau. Ce pleaca din tine nu se poate uita, şi nu te înseala, şi atunci nu se poate întoarce niciodata împotriva ta; dar pentru asta trebuie sa fii foarte curat cu tine, si asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.

Doru Davidovici

Daca acum un an asistam la un val de “convertiri” … iar numarul blogerilor era in crestere, se pare ca fenomenul si-a atins limita si incepand din acest an multi se vor intoarce la viata off-line care le permite sa dea valoare faptelor si vorbelor lor fara a fi desfiintati de cativa teribilisti in cautare de trafic prin scandal.

Pentru noi cei care nu reusim sa fim atat de curati cu noi insine, insulta ne doare, mai ales cand vine din partea unor oameni in fata carora ne-am deschis (chiar si pentru o clipa) sufletul. Asa am simtit eu in decembrie, asa simt cativa din blogeri acum …

“Pe linga cei naimiti mai sint cei frustrati care, sub protectia anonimatului, arunca cu galeti de rahat in tot ceea ce le iese in cale. Oameni cu suflet mic, limitat la citeva zeci de cuvinte porcoase, fara pasiuni, cu jucarii urite in copilarie si, in unele cazuri, cu penisuri subdezvoltate.

Daca le urmariti cu atentie comentariile, in toate veti gasi cuvinte precum oligofren, dement, buboi, slugoi, homosexual etc. In loc sa se plimbe, sa vada un film, macar din cind in cind sa faca sex, acesti vidanjori ai blogurilor, duhnind a neputinta de la o posta, stau non-stop si injura. Nu prea conteaza pe cine si de ce. Conteaza ca aici, pe net, se simt eroi. Sint voinici. Nimeni nu ii stie si nu le poate vedea defectele, usorul retard, uritenia sufleteasca. IQ-ul de leguma este mascat de injuraturi suculente lansate pe banda rulanta“, scria Petrisor in ultima sa postare pe blog.

“Nu-i usor sa ma despart de ceea ce am construit de-a lungul anilor si fac acest lucru cu multumirea ca daca macar un singur sufletel s-a folosit din tot acest amalgam de articole, atunci munca mea n-a fost in zadar.”, scria sceptik in postul de adio.

Nu e normal sa existe restrictii in Internet, iubim libertatea pe care ne-o aduce lipsa lor … dar trebuie sa ne gandim de 2 ori inainte de a deranja un alt om cu un comentariu dur.

In primul meu post pe acest blog puneam o intrebare retorica ce inca imi staruie in urechi si pentru care inca nu am un raspuns multumitor: “Disparitia autocenzurii creeaza o noua generatie de pseudo-jurnalisti …. Pot sa scriu orice … dar oare merita?”

Jurnalistii online nu ar trebui sa se limiteze la documentarea pe Internet. Aceleasi reguli si principii profesionale valabile pentru jurnalismul traditional se aplica si in mediul online. In unele cazuri, nimic nu poate inlocui iesirea in teren, colectarea informatiei de la surse in carne si oase, in spatiul real, verificarea veridicitatii informatiei din mai multe surse. Blogerii se lauda ca sunt jurnalisti … poate ca uni chiar sunt (in viata reala) dar marea majoritate sunt jurnalisti “dupa ureche” si nu-si var depasi acest statut decat dovedind-o.

Afisari :471