1477. Ridicat pe tron cu sprijinul lui Ştefan cel Mare, Basarab cel Tânăr, zis şi Ţepeluş, supune Ţara Românească turcilor.

1507. Radu cel Mare şi boierul Băjescu fac cunoştinţă într-o casă liberă din Sibiu cu o boală nouă, adusă de către soldaţi din portul internaţional Genova: sifilisul.

1655. Domnitorul Constantin Şerban Basarab îşi desfiinţează armata care-l pusese pe tron cu un an mai înainte şi faţă de care nu îşi mai putea ţine promisiunile. De acum Ţările Române vor rămâne fără de armie peste un secol şi jumătate.

1686. Ioan Sobieski, despresurătorul Vienei, face prima expediţie moldovinească, numită propagandistic cruciadă antiotomană. Cuminte şi discret, ca un fost răzeş ce era, Constantin Cantemir se retrage din cetatea de scaun, lăsându-i colegului întru domnie, mai răsfăţat de soartă, mâncare şi băutură. După ce-i treceau leşului insomniile turistice, vodă se-ntorcea cu şi mai mare pohtă de domnie. Deh, vorba răposatului Miron Vodă Barnowski: „Dulce iaste domnia de Molova!”.

1688. Instalat cu forţa de către boieri, Constantin Brâncoveanu nu se înduioşează de râvna lor, căci îi ştie vicleni din fire. De aceea ia Evanghelia şi-i pune să jure pe ea că nu-l vor trăda.

1717. Tătarii îl scapă pe domnitorul Mihai Racoviţă de la încercarea unui comando austriac de a-l lua prizonier. Drept răsplată, vodă îi lasă să-i jefuiască falnica Moldovă. La fel procedase şi Dumitraşcu Vodă, cu cincizeci de ani mai înainte…

1766. În prima sa domnie moldovenească, Grigore Ghica III se smereşte în postav pentru a-i ruşina pe împăunaţii boieri veliţi.

1796. Alexandru Moruzi, domn al Ţării Româneşti, interzice importul de butci şi de carete de la Viena.

1798. Constantin Hangerli, domn al Ţării Româneşti, momeşte cu galbeni pe patriarh, care-i dezleagă văcăritul, afurisit sub un alt Constantin, Mavrocordat. Ţara geme de biruri. Un sat de olteni vine cu un mort la domnie, bătut pentru neplată. Vodă închide ochii şi se pronunţă: „Să dea bani, că nu-l va omorî nimenea”. Mortul, însă, tot rece rămâne.

1827. Domnitorul valah Grigore Ghica IV interzice „hainele nemţeşti”, strânse pe corp, destrăbălate, zise şi „democratice”.

1834. Domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, desfiinţează prin decret sărutatul mâinii, obicei feudal, nedemn de timpurile acelea.

1848. Cei patruzeci de mii de ţărani adunaţi la Blaj nu înţeleg nimic din cuvântarea savantă a lui Simion Bărnuţiu, îmbibată cu latinisme. De-abia Avram Iancu le vorbeşte pe-nţeles.

1866. Trezit brutal de către complotişti, Cuza Vodă dă să ia pistolul. Din sertar apucă însă o minunăţie de perie pentru curăţat dinţii.

1870. Capturat relativ uşor, Alex. Candiano-Popescu, iniţiatorul veselei Republici de la Ploieşti, este întrebat ce căuta la ora aceea, în acel loc. Pasiv, fostul căpitan de artilerie argumentează că-şi efectua plimbarea de seară.

1877. Petre Ispirescu, jurnal de război: „Atât de se îndârjiseră vitejii noştri, încât i-ar fi mâncat de vii pe turci. Vezi că acum se găseau piept la piept. Acum, adică, voiau să-şi scoată din capete necazul de atâtea zile de când se băteau fără să ştie cu cine, fiindcă nu vedeau nici cap de turc, ci dau aşa orbeşte în ziduri, pe când turcii dădeau în carne”.

1889. Principele moştenitor Ferdinand nu vrea să se însoare cu os domnesc, ci cu Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a reginei Elisabeta. Elanul acesta eretic îi este tăiat de preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr Catargiu: „Maiestate, aiasta nu se poate!”.

1900. Magyarorszgág, cotidian ungar: „România este acel stat în Orientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene şi şi-o însuşeşte cel mai curând. Ungaria deja demult nu-şi mai îndeplineşte misiunea de a răspândi în Orient cultura apuseană. Din contră, România va fi în drept să se plângă că între ea şi Apusul Europei s-a vârât un stat consumativ, care îi împiedică progresul şi acest stat este Ungaria. România este Japonia Orientului, iar noi suntem imperiul chinezesc în Europa”.

1900. C. Popovici: „Fiecare conservator are un ginere liberal, fiecare liberal are un cumnat conservator şi când vine unul la putere uzureşte şi celălalt, ba membrii aceleiaşi familii sunt împărţiţi câte unul în fiecare partid; aşa că totdeauna cad ai noştri, in ai noştri”.

1917. Constantin Kiriţescu, jurnal de război: „Soldaţii români leapădă bluzele şi azvârlă căştile de metal. În cămăşi, cu mânecile suflecate şi cu capetele goale, ei se reped la contraatacurile cu baioneta. Germanii rămân surprinşi la neaşteptata apariţie: veteranii, care au luptat în colonii, lămuresc pe camarazi că au fost atacaţi de africani”.

1930. Regele Carol II obligă armata să cumpere batiste cu figura lui, brodată. Oştenii vor avea acum prilejul să dea lustru cizmelor cu mustăţile calculate ale Alteţei Sale.

1940. Raportul Legiunii de jandarmi Hotin: „În general, s-a constatat că în sânul populaţiei române nu există o conştiinţă naţională. Chiar acei cari îşi exprimau regretul faţă de regimul românesc făceau acest lucru nu din imboldul unor sentimente patriotice şi cu dragoste de ţară, ci din teamă că sub comunişti va fi mai greu, că li se vor comuniza averile, că vor fi deportaţi etc. Chiar intelectualii de origine română au judecat situaţia din punct de vedere materialist, unii dintre ei hotărându-se să rămâie în Basarabia”.

1968. După declaraţiile antisovietice vizavi de intervenţia rusă în Cehoslovacia, deosebit de riscante în acel context, Nicolae Ceauşescu îl roagă pe Tito, la Vârşeţ, să-i acorde azil în cazul invadării României. Tito nu cade în capcană şi îl refuză diplomatic.

1990. Prin salturi istorico-geologice apreciabile, Bucureştiul, capitală europeană încă, cade în paleolitic, devenind instantaneu o grotă aparţinând culturii de tip Lupeni.

2006. Manelizarea la televizor a imnului naţional. Un gest ultim care consacră oficial ţiganizarea unei ţări rupte-n tricolor. Păstraţi bonul până la identitatea următoare!

Via: laurentiudumitru, Octavian Dărmănescu a scris cartea “Convertirea prin literatura”

PS. O familie de viermi traia intr-un rahat. Micul vierme o intreaba pe mama lui:
- Mama, noi am putea trai intr-un mar ?
- Da, fiule, am putea trai intr-un mar.
- Mama, noi am putea trai intr-o banana ?
- Da, fiule, am putea trai intr-o banana.
- Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat ?
- Pentru ca suntem patrioti si asta e tzara noastra, fiule.

Afisari :490