Nu ma pricep la Show-biz … dar atat cat am putut sa prind in putinul timp petrecut in fata TV-ului (stiut fiind ca ma declar un adversat convins impotriva Tevbelizarii maselor) … am simtit-o pe Teo un om deosebit cu un bun simt si o delicatete ce nu au parca nimic in comun cu epoca si stilul de viata actual.

Asa s-a intamplat ca astazi intr-un mic rastimp de liniste sa frunzaresc revista Cariere unde au putut citi cateva randuri ce mi-au bucurat cugetul …

- Cariera nu e un lucru pe care sa poti sa ti-l doresti. E ca si cum ti-ai dori sa fii fericit.
- Dar nu de asta ne trezim in fiecare dimineata, ca sa fim fericiti?
- Nu, dimineata ne trezim ca sa lucram si sa ne facem treaba.
- V-am prins intr-o zi proasta!
- Nici pomeneala, asa gandesc tot timpul. Cariera nu ti-o doresti, e ca si cum ti-ai dori mantuirea. Pentru ea, trebuie sa muncesti in fiecare zi. Daca te gandesti la mantuire ca la capatul unui drum, trebuie ca el sa fie pavat cu bune intentii.
…
- Veti mai incerca rolul de director?
- Niciodata. Sa fii director inseamna sa fii destul de aspru. Trebuie sa spui lucruri pe care le gandesti, dar pe care din alta pozitie nu esti obligat sa le spui. Si mai e ceva: ca director nu poti sa barfesti, or eu daca nu barfesc, innebunesc de nervi. Macar asa un pic…
…
ce s-a intamplat cu mama lui Bamby, a murit? Daca a murit, se va mai intoarce, mie o sa mi se intample la fel?… I-am raspuns ca da, o sa mor, dar ca atunci noi doua o sa fim foarte, foarte, foarte batrane, ca o sa avem vreo 2.000 de ani si ca la vremea aceea n-o sa mai aiba nevoie de mine. Iar ea a zis ca niciodata n-o sa se intample asta. Dragostea noastra e nenorocire. Pai, eu stiu exact pana unde ii intra piciorul la mine in gura. Cand s-a nascut, am masurat cati pupici incap intre ceafa si fund: cinci. Acum incap 21.

Afisari :4335