“Aş fi putut. Nu vom ajunge niciodată să înţelegem semnificaţia acestor vorbe. Căci în toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi brusc mâna Universului ne schimbă destinul.” – Paulo Coelho

“Omul nu poate sti niciodata ce trebuie sa vrea intrucat nu are decat o sigura viata si n-are cum s-o compare cu niste vieti anterioare, nici s-o corecteze in nist vieti ulterioare.(…) Nu exista nici o posibilitate de a afla care hotarare e mai buna, intrucat nu exista nici un termen de comparatie. Omul traieste totul pe loc, pentru intaia oara si fara niciun fel de pregatire, ca un actor care ar intra in scena si ar juca fara sa fi repetat vreodata. Dar ce valoare poate avea viata, daca prima repetitie a vietii e insasi viata? [...] Tomas isi repeta in sinea lui proverbul german einmal ist keinmal, odata nu inseamna nimic, e ca si cand nu s-ar fi intamplat niciodata. Daca nu poti trai decat o singura viata e ca si cand n-ai trai deloc.
[...]
Numai intamplarea ne poate aparea ca un mesaj. Tot ce se petrece ca o necesitate, tot ce e de asteptat si se repeta zi de zi nu-i decat un lucru mut. Numai intamparea ne spune ceva. Iar noi ne straduim sa citim in ea, asa cum citesc tigancile in figurile desenate de zatul cafelei pe fundu cestii.” – Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera

Cand satul in care te-ai nascut si ai crescut este mic, reusesti sa-ti gasesti si sa-ti definesti cu ajutorul celorlati identitatea. Vei devenii fierar pentru ca la asta te-ai priceput si firarul batran (poate chiar tatal tau) avea nevoie de un ucenic, exact in timpul in care tu ajunsesei la varsta la care alegeai drumul in viata …

Poate lucrurile nu au fost atat de simple niciodata dar cand ai mai multe optiuni devine greu sa-ti alegi si sa definesti un drum pe care sa-l simti al tau. Alegi, faci schimbari, ajustezi … iar dupa o vreme te uiti mirat in oglinda si te intrebi: “Eu cine sunt?”. Oare drumul pe care ai mers este cel potrivit pentru tine?

Cand eram mic si eram intrebat: “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”, ridicam din umeri … nu stiam. Am ales. Cand am ajuns in clasa a-8-a si m-am intrebat ce cariera sa urmez … am ridicat din umeri … nu stiam. Am ales. Mai tarziu in clasa a-12-a ma intrebam ce facultate este mai buna pentru mine. Am ales. Dupa facultate am ales un loc de munca, apoi un altul …

Cu fiecare alegere facuta drumul se lumina putin in fata. Alegerile sunt ca niste felinare in noapte, iti lumineaza drumul pana la urmatorul felinar, dar drumul intreg ramane in intuneric. Pentru ceea ce nu vezi din drum ai vise si teluri. Dureros nu este drumul catre ele ci momentul in care le atingi. Iminenta alegerii urmatorului tel insotita de incertitudinea alegerii iti readuc inaintea ochiilor mintii aceeasi intrebare: “Eu cine sunt?”.

S-ar putea ca raspunsul la aceasta intrebare sa-ti fie clar de la inceput … sau sa devina clar dupa cateva alegeri succesive … se cheama vocatie, altii ii zic chemare … este inspirata?, relevata?, se invata?

Este o soapta in adancul tau pe care o poti auzi in rastimpurile de liniste. Sunt intamplarile prin care treci si care iti ghideaza alegerile. Nu esti singur … El iti indruma pasii. Alegerile, insa iti apartin. Asumati-le! Suntem copii alegerilor noastre si drumul pe care-l calcam este definit de alegerile din trecut.

Binele si raul sunt relative, ne echilibram si scalam alegerile in peisajul social. Inelul nostru de contacte sociale nu face decat sa recladeasca universul ancestral al micului satuc cu oameni fata de care aveam o relatie definita si in raport cu care ne puteam gasi si defini propria identitate.

Afisari :546